vineri, 3 martie 2017

De astazi ma gasiti pe mariuscalin punct ro


Au trecut aproape doi ani de cand am trecut pe mariuscalin.ro si acum am realizat ca eu n-am lasat nici o postare de adio aici. Asta poate si din cauza faptului ca inainte sa trec pe domeniul propriu am luat o pauza de la blogging de 2 ani. 
Decizia de a trece la domeniul propriu a venit in momentul in care mi-am propus sa trec la urmatorul nivel si sa iau blogging-ul mai in serios. Au fost doi ani in care am invatat foarte multe lucruri, mi-am dat seama ca a scrie pe un blog pe termen lung nu e atat de usor pe cat speram, dar cu ajutorul oamenilor faini pe care i-am cunoscut in timpul acesta am reusit sa trec peste obstacole si in momentul de fata nu exista nimic care sa ma opreasca din a face ceea ce imi place. 

Ma mai gasiti si pe profilul meu de facebook, pagina de like-uri sau pe instagram. 


marius calin ro

joi, 30 iulie 2015

Sportul e mai mult decât o zodie, numărul norocos și culoarea ușii de la apartament



    Există foarte multe moduri de a clasifica un lucru, mulți o fac în funcție de zodie, numărul norocos sau culoarea ușii de la apartament. Eu prefer să nu dau o etichetă unei persoane înainte de a intra în contact cu ea pentru că fiecare personalitate e unică. Chiar dacă psihologia ne spune că există patru tipuri de personalități (sangvinică, colerică, flegmatică și melancolică), eu sunt de părere că posibilitățile sunt infinite chiar și atunci când vorbim doar de aceste tipuri deoarece ele nu există în stare pură, ci personalitățile sunt un mix în care una predomină și celelalte completează.

    Haide să facem un exercițiu de imaginație și să ne gândim cum ar arăta sportul preferat în funcție de o personalitate. Nu o să mă refer la cele 4 tipuri deoarece, cum spuneam mai devreme, personalitatea este ceva mult mai complex. Spre exemplu, sportul nu mi-a fost cel mai bun prieten dintotdeauna, dar facem eforturi și pare că începem să ne înțelegem


    Când eram mai mic, sportul meu preferat era să stau toată ziua în apă și să merg cu bicicleta. Din cauza asta, vacanțele la mare erau pentru părinții mei ocazia unică să vină cu rândul cu mine în apă deoarece dacă stăteam cinci ore pe plaja, patru ore și jumătate eu eram în apă. Cu toate astea am învățat să înot acum un an.



    Să ne întoarcem la personalitate. Fiind o persoană care se simte în largul lui atunci când e înconjurată de alți oameni, consider că sporturile care mi se potrivesc cel mai bine sunt cele de echipă. Numărul membrilor nu contează, dar experiența spune că echipele cele mai bune sunt cele formate din oameni care știu să facă și din sport o metodă de relaxare și distracție. De ce să alergi singur 10km pe zi într-un parc când poți să faci o aroganță și să mergi cu prietenii cu bicicletele undeva la țară unde poți da startul unor meciuri de fotbal, de tenis sau partide de pescuit (și pescuitul era sport, nu?).


    Pe lângă asta, prefer ca temperatura de afară să îmi permită să folosesc cât mai puține haine. Personalitățile mele (încă nu am aflat dacă am mai multe, dar ar fi super tare să fac brainstorming de unul singur pe diferite proiecte) spun că trebuie să mă feresc de sportul practicat la munte, aleg marea, pădurea sau jungla de asfalt numită oraș.
    Într-un articol precedent vorbeam despre sporturile copilăriei și despre evenimentul din Brașov, acum am ajuns la sport și personalitate. Adevărul este că sportul poate fi ales în funcție de orice, mai puțin de zodie, numărul norocos și culoarea ușii de la apartament (bine, despre ultima mai discutăm dacă stai la casă și vecinul tău are un taur ca animal de companie).
    Ia-ți personalitățile cu tine (dacă și tu ai mai multe ca mine) și vino la Mamaia pe 1 august, între orele 9 și 21 în Piațeta Perla și ia parte la cea mai mare oră de sport susținută de de Telekom care promovează sportul indiferent de motivele pentru care îl practici pentru că mișcarea face bine.

Printre activitățile princilale se numără:

Kangoo Jumps
Zumba
Steel Programs
Rebound AAS
Functional Training
Khai Bo
Aerobik
Fotbal
Biciclete stationare
Zona Boot Camp

Ce mai aștepți? Care dintre personalitățile tale s-au împotrivit? Amintește-ți că e democrație și majoritatea decide. La mine scorul e de 3-0 pentru soare, mișcare și distracție.

joi, 23 iulie 2015

Am fost în vamă...

Vama Veche, concert Subcarpați și toaletele de 2 lei... La propriu. Am ajuns în vamă în speranța că voi asista la un concert de la ora 21, ei bine... deja se face a doua zi și concertul se lasă așteptat. Dacă vrei să bei o bere cât aștepți trebuie să știi ca locul dedicat odată tinerilor are super ofertă cu intrarea la toaletă 2 lei. Așa că ai de ales, fie la fiecare bere mai dai doi lei, un fel de supraraxa, fie te alături oamenilor care se ușurează în mare lângă cuplurile de îndrăgostiți care privesc stelele.
Ah, și să nu uit că terasele din aer liber fac un fel de concurs pe care il castigă cele care dau muzica mai tare.

vineri, 10 iulie 2015

Despre vecinii care nu ne lăsau să ne jucam în copilărie



   


   Pentru că după primul articol au fost persoane care m-au întrebat de ce nu fac și un clip amuzant sau nu scriu versuri despre copilărie sport, am decis să public un vine pe youtube referitor la vecinii care credeau că toată strada e a lor și nu aveam voie să ne jucăm acolo.



Mi-e dor de jocurile din copilărie și de prietenii mei
Sa stau iar în aer liber pana noaptea târziu, tu nu vrei?  
Să te joci iar în fața curții cu ai tăi prieteni râzând
Stăteam în poartă la douazeci și una rând pe rând
Umblu iar pe străzile pe care un șotron stătea desenat
Îi văd pe alții care acum joacă FIFA și s-au resemnat
Unde sunt verile în care făceam sport toată ziua?
Și puneam pauza la joc doar dacă cineva striga piua
Tie nu ti-e dor? Hai la Brașov că o să fie ca în copilărie
Ne simțim ca atunci, dacă e soare, ia la tine și o pălărie
Cea mai mare oră de sport, mișcarea știi că face bine
Avem și cros de seară, simplu sau cu obstacole pentru tine
11 Iulie, Piața Satului, sport de la nouă la nouă
12 ore de distracție, vremea se anunță bună, n-o să plouă

Ție de ce îți e dor? spune-mi întrun comentariu pe pagina de Facebook

joi, 9 iulie 2015

Cea mai mare oră de sport și sporturile copilăriei



 „Campionii nu se nasc în sălile de sport. Campionii sunt făcuţi din ceea ce au mai adânc sădit în ei: o dorinţă, un vis, o chemare.” Muhamad Ali

  Am ales să încep cu acest citat pentru că indiferent de domeniul în care activezi, un expert sau un campion nu se naște în sălile de sport sau în bibliotecă. Dorința, visul, chemarea (aș mai adăuga la această listă și o voință de fier), acestea sunt lucrurile care fac diferența.

  În continuare o să vă vorbesc despre experiența mea cu sportul din copilărie și ce aș fi făcut diferit.

  Primii 12-14 ani din viață i-am petrecut, mai ales în timpul vacanțelor, la bunici unde toată ziua eram pe stradă. Fie că fugeam la terenul de fotbal sau goneam cu biclicleta să ne întreceam unii cu alții, eram cel mai fericit pentru că nu trebuia să stau în casă. Plângeam atunci când se spărgea mingea de fotbal mai mult decât un copil din zilele noastre care nu primește iPhone de ziua lui și cea mai mare bucurie era când nu trebuia să intrăm la 22:00 în casă și mai câștigam o oră sau două.

  Știam ce e sportul de echipă și dacă unul dintre noi nu avea voie afară, făceam galerie în fața porții cu „mama lui Ionuț, îl lăsați pe Ionuț afară? Promitem că nu stăm mult”. Jocurile copilăriei nu au lipsit nici ele, mă leagă multe amintiri de șotronul desenat cu creta în fața porții, de prinselea și de rațele și vânătorii. La ultimul joc era Counter Strike (varianta I) tu erai personajul principal și te credeai mai tare ca în filmele cu James Bond, atunci când câștigam, eram convins că și agentul 007 avea motive să fie gelos pe mine.
007, nu v-am spus?
  Spuneam la începutul articolului că aș fi făcut unele lucruri diferite. Ei bine, regretul meu e că am „încetat” să mai alerg pe stradă toată ziua când am dat de jocurile de pe calculator și preferam interacțiunea online, ba chiar am preferat-o prea mult timp și am neglijat sportul și multe lucruri care mi-ar fi fost mai utile. Lucrurile nu sunt pierdute, indiferent de vârstă, situația materială, sportul rămâne mereu accesibil, trebuie doar să-ți dorești. Fie că folosești bara de bătut covoare și bidoanele de 5kg de apă, fie că dai banii pe un abonament la sală, totul ține de determinare, dorință și un vis. Poți face mai mult sport cu o acele bidoane în fața blocului decât cineva care ridică două greutăți și face trei selfie-uri.

  Întorcându-mă la copilărie, de data asta nu a mea, îmi doresc ca să le dau șansa copiilor mei să încerce o gamă largă de sporturi și să existe mult mai multe evenimente care sa promoveze un stil de viață sănătos ca de exemplu „cea mai mare oră de sport” din Brașov.

 Tu ce mai aștepți și de ce nu ieși din casă să faci sport în cadrul unui eveniment caritabil organizat la Brașov, 11 iulie, Piața Sfatului cu sprijinul Fundației Telekom?

  Dacă te întrebi ce ai de câștigat din asta, răspunsul e simplu: în primul rând viața ta devine mai activă prin sport, corpul mai sănătos și mintea mai liniștită, iar în al doilea rând, fiind un eveniment caritabil ai șansa de a ajuta copiii bolnavi de cancer de la Spitalul Fundeni.

  În cadrul evenimentului vei avea acces gratuit la multe activităși și clase sportive:
#Kangoo Jumps cu Ildiko Dosa
#Rebound AAS cu Dana Boros
#Khai Bo cu Adrian Borozan (Fitness Scandinavia)
#Functional Training cu Cristina Androne si Ana Maria Guther (Fitness Scandinavia)
#Steel Combat cu Fernando Gorini
#Steel Tonic cu Fernando Gorini
#Zumba cu Marius Grancea și Mihaela Opria
#Onekor cu Mihaela și Marius

  În paralel vor exista zone de sport deschise pe toată durata zilei:
#Boot Camp Romania (Ultimate Workout)- exerciții inspirate din antrenamentele de tip militar
#Real Ryder (20 de biciclete staționare)- înscrieri la Marius Grancea
#Gravity (5 posturi de lucru): antrenamente pentru toate grupele musculare folosind aparate cu scripeți
#TRX: antrenament suspendat, cu greutatea corpului (20 de posturi de lucru)
#Zonă fotbal



luni, 2 martie 2015

A week in Wroclaw




I always wanted to visit Poland and to go there with Erasmus+, last week was my chance to visit Wroclaw with an european project about migration and human rights.

I was accepted at this project on Friday (20th February) and in 3 days I had to be ready to leave. The moment I got the call about the project I had 2 hours to go to the bank and pay the participation fee, then I had to find Zloty (Polish money), but guess what, this type of currency is hard to find in Romania and when the banks are about to close is kind of impossible. I gave up looking for Zloty and I took Euros with me to exchange once I get in Poland.

I did not had a direct flight to Wroclaw. I had to go there via Frankfurt, where I had to stay 5 hours. I walked around the airport for some time and when I got tired, I bought a hot chocolate. When I had one hour left till my flight, I had to find the gate. There I found this amazing place with free coffee and hot chocolate from Lufthansa, I drank two in 30 minutes and then my phone battery died so I had to start a conversation with a Polish girl and she told me some things about Wroclaw.

When I arrived in Wroclaw I went to exchange money and after that I took the bus to the hostel. When I saw that the bus had no number on it and the driver couldn't speak English I panicked. I knew some swear words in Polish but they weren't going to help me so I spoke some kind of Russian "ia ne panimaiu Polska” with English, and heard a "tak" (Polish for yes) when I said the name of the station that I had to go to.

When I arrived at Renoma station I had to walk to the hostel. It was already 23:30 so I couldn't really see the name of the buildings and the direction I got. Because of that, first I asked a Polish girl for direction and she walked with me for 5 minutes, then from Arkady (a mall in Wroclaw) I asked two guys I saw on street where the hostel is, they explained to me and then walked with me for like 2 minutes.

I was walking on the bicycle road because it was night and I couldn't see it. A Polish guy stopped his bike in order to try and beat me or something. I told him to watch his way and he said something in Polish and started riding his bike again, at that time I already saw two parts of Poland, the nice and the not so nice people, the third part is about party people, but they weren`t just from Poland.

Once I got there I met the other Romanians because all the others were asleep. In the morning I met everyone and the next days we learned about human rights and migration in a non-formal way. The nights were for fun, we slept about 4 hours/night and the rest we were out in town to party or in the hostel to play games and laugh.
It was great, far away from home, I didn’t even felt like charging my phone before going out that week, sometimes I had 20% battery and I couldn`t care less about it.


About the program of this seminar, I can say that at first I thought it will be so hard, having seminars from 10 till 22, but the time passed so fast and at the end of every day we still could go out and party. At the seminars I’ve learned a lot of new things. I was also reminded of the things I knew and forgot and I can say that after that week I got a new perspective about human rights, migration and the will to learn as much as I can about different cultures and to make friends all around the world.

If you go in the ”Old Town”, you may find this funny
aligator. Don`t worry, he is friendly and won`t
bite you... so hard... 

Seven days of drinking 3-4 coffee cups/day, seven days of party every night and getting to know all those things about different cultures than mine, made me realize that no matter where you come from, you find a common ground and realize you share same thoughts, same dreams and that in the end we are not that different.

In the last day of the project we had a guided tour in Wroclaw and I heard the story of the city of Wroclaw. I saw the old buildings there and the University and we also visited Skytower and we had a great view on the city of Wroclaw from the 49th floor.



The time was passing so fast and I could not do anything to stop it, it was like in one of Dali`s paintings, it was melting as I was looking at the watch and all I could do was to enjoy the moment and to hope that one day I will be back in the city of Wroclaw.


I want to thank Young Partners for Civil Society Development Association and TDM2000 Polska for the opportunity to visit Wroclaw and to learn a lot of new things in the seminars hosted there.


This is the city of Wroclaw from the Skytower










luni, 2 februarie 2015

Social Media Summit București 2015


Pe 18 februarie are loc Social Media Summit București la Hotel Howard Johnson.

Este primul eveniment legat de online din anul 2015 și vă recomand să nu îl ratați, bloggeri au acces gratuit, iar înscrierile se fac aici, dacă nu ești blogger taxa de participare este de 75 de euro +TVA. Înscrierile se fac până pe data de 13 februarie.

Printre speakeri se numără:

-Beata Wickbom (Senior Digital Strategist, Socialight)
-Vlad Ioan Tausance (Strategic Planner, People & People)
-Cristian Manafu (www.manafu.ro)
-Alexandru Negrea (Head of Facebook Dept., Spada)
-Mugur Patrascu (Managing Partner, iLeo)
-Iulian Padurariu (Marks)
-Cristian China Birta (Cristianchinabirta.ro)
-Costin Cocioaba (refresh.ro)


Vom vedea rezultatele studiilor făcute despre agenții, bloggeri, facebook și alte rețele sociale, iar dacă ești blogger sau vlogger și vrei să ajuți și tu la formarea acestor rezultate te invit să completezi unul dintre următoarele chestionare:  pentru vloggeri și pentru bloggeri. O parte din rezultate vor fi făcute publice pe data de 18 februarie în cadrul evenimentului.

 Ne vedem acolo!

marți, 20 ianuarie 2015

Sinaia cu soare si povestile elevilor din tren



Duminica seara ma intorceam de la Sinaia in Bucuresti dupa un weekend in care am vazut soarele ca in zilele bune de vara si in acelasi compartiment cu noi se aflau 3 elevi de de liceu care au inceput sa povesteasca ce mai e nou in viata lor in timp ce eu cu Ariadna am ales sa pierdem timpul cu un joc de monopoly.

Discutia lor era imposibil de ignorat, printre noutatile din viata lor si dramele sentimentale si-au facut loc si povestile despre vizitele la spital, droguri si nelipsitele scenarii in care ei ”isi puneau parintii la punct”.

Ce am invatat din conversatia lor?

1. E cool sa fumezi legale si sa incerci orice drog atata timp cat te tine 2 saptamani la spital.
2. Daca ti se fac mai mult de 5 perfuzii inseamna ca „achievement unlocked”, deci #valoaredaiamare.
3. Daca esti fata, ai 16 ani si n-ai avut mai mult de 10 iubiti dai dovada de comportament antisocial.
4. E ok sa vorbesti cu ”niste siluete care aveau vocile parintilor mei” atata timp cat nu esti singur si chemi un prieten ca sa terminati de fumat ce ti-a ramas.
5. Viata nu are rost daca iti amintesti exact tot ce ai facut si nu ai nevoie de prieteni sa-ti spuna cum a fost petrecerea dupa prima ora in care ai golit doua sticle de tequilla.

Noi la douazeci si ceva de ani eram cu tabla de monopoly si doua zaruri, ei vorbeau despre droguri, comparau zilele pierdute prin spital din cauza asta de parca erau credite la facultate si cine avea mai multe era mai tare si se uitau la noi ciudat pentru ca ne jucam monopoly.

Nici nu stiu daca e de ras sau de plans, dar dupa un weekend in care am vizitat Peles, Pelisor, Cantacuzino si ne-am plimbat pe strazile orasului nu mai aveam energie nici de ras, nici de plans.

Si pentru ca v-am spus la inceputul articolului de soare, pun aici si o poza, am auzit ca erau -2 grade in Bucuresti in timp ce la Sinaia erau 8.



duminică, 16 noiembrie 2014

Cum arată facebook-ul după ce Ponta îl declară pe Iohannis învingător.



1. ”Ponta iese sa miaune. ”

2. ”Rares Bogdan: "Ghita Tv (Romania Tv) a anuntat ca domnul Klaus Iohannis este castigator.”

3. ”Ceaușescu n-a murit
Este Ponta travestit !”

4. ” Melescanu despre usile inchise in nas romanilor din diaspora: Meleşcanu: "Dacă veneau mai devreme puteau să voteze"”

5. ” Unde a disparut Victor Viorel - tele premierul? L-a vazut careva?‪#‎dacianadragosteamea”

6. ” Se merge spre Universitate. Sunt vreo 3000 de oameni. Sau mai multi.”

7. ” Suntem la Victoriei, piata e plina.”

8. ” Sunt în Piața Victoriei, e superatmosferă! Așa cum stă bine unei victorii muncite.”

9. ” Ministrul Melescanu n-a putut vota la Paris pentru ca alegerile au fost prost organizate:))))”

10. ”Bai, recunosc, eu nu ma prind pana la urma cine il voteaza pe Ponta.

Nu's carcotas acum, doar ca toata lumea pe care o cunosc si cu care am vorbit despre vot mi-a spus ca voteaza Iohannis..

Deci... cine???”

11. ”Astă-seară ne-am ales cu-o țară.”

12. ” RTV sunt mai rau ca TVR-ul in 1990. Aia macar dezinformau profesionist, nu mințeau pe față. ‪#‎furtlavot”

13. ” antena 1 a anunțat acum ca va prelua pt o perioada nedeterminata slujba de la trinitas. pt spălare de păcate și pt o minune. și pentru păzirea tuturor de dna. cel rău. se știe.”

14. ” La Bruxelles vor vota toți românii! Le-a spus consulul și i-a băgat pe toți în sediu. Brava!”

15. ” Il intreb pe verisorul meu de 5 anisori: "Cine vrei sa fie presedinte? Ponta sau Iohannis?" Raspunsul lui: (razand) "Ponta? Cine mai e si Ponta?"”

16. ” Bă, unde-i Ponta? E prima oară în viaţa mea când vreau să-i văd moaca, şi el nu apare.”

17. ” Niciodată nu am pus mai apăsat ștampila pe buletinul de vot, ca astăzi.
Doamne ajută!”

18. ” Băi, dacă aveți impresia că Antena 3 sunt nebuni, să vedeți ce delir e la Realitatea. Rareș Bogdan urlă isteric să nu mai fie primit în țară Meleșcanu, Alina Mungiu Pipidi nu-și poate ține în frâu accentul moldovenesc, Marinela Mititelu vrea să dea foc la Constituție iar Lavinia Șandru e cum o știm”

19. ” Dacă tăceai, preşedinte rămâneai.”

20. ” HEI, dle PONTA, N-AI MAI REUȘIT SA PLAGIEZI SI O GUVERNARE !”


*Dacă ești autorul acestor comentarii și dorești să te precizez ca sursă, dă-mi un mesaj aici.

marți, 11 noiembrie 2014

Reacții la dezbaterea Ponta - Iohannis

Comentariile sunt luate de pe Facebook din news feed.


”Dupa ce plec nu socot ca puteti continua aceasta emisiune.
Eu socot ca nu se poate continua discutia dupa ce am plecat
R. Bogdan: Fetele au niste intrebari pentru dl Ponta, nu are nicio legatura cu confruntarea electorala, e o emisiune similara cu cea pe care ati avut-o ieri.
K. Iohannis: Daca dvs considerati ca asa e ok, eu va cred. Va multumesc.
Va doresc mult succes la emisiune. - via hotnews.ro”

”Cum să te înghesuie Ponta pe tema corupţiei? Ăsta mai are puţin şi-l întreabă pe Iohannis cum şi-a luat diploma!”

”Prea scurtă dezbaterea.
Iohannis are nevoie de cel puţin 2 ore ca să-şi ucidă de plictiseală adversarul.”

”Cum strigi puţin la Ponta cu vocea aia severă de profesor, cum încearcă să se bage sub bancă.”

‪”Iohannis moderata de Rares Bogdan. Se anunta ca Ponta ramane apoi am vazut a ramas Melescanu.”

”Gata. S-a terminat. Duminică vom avea de ales între un idiot și un idiot rău intenționat.”

”Nu am fost niciodată la circ pentru că nu vreau să văd animale chinuite. Mulțumesc Realitatea pentru ocazie. ”

”"Eu sunt pregatit sa fiu presedinte"-Ponta.
No, you're not. Lol. Cauti prin toate hartiile scrise de altcineva (adica, dooh, nu esti in stare sa ti le scrii singur, la fel cum ai facut cu lucrarea de doctorat).”

”Ponta pune întrebări și răspunde cu ajutorul hârtiilor din fața lui.. Iohannis îi răspunde uitându-se la Ponta.. Și Ponta nu-i plagiator sau ce?”

”Faza cu soția în platou e expirată. Se pare că Ponta se uită la ‪#‎Scandal. Du-te acasă, băi băiete!”

”E incredibil. Ponta îl întreabă pe Iohannis ceva normal: știți câți pensionari sunt în România? Iohannis zâmbește, mustăcește, și zice „sunt sigur că o să îmi spuneți dumneavoastră”. În loc să răspundă „știți câți parlamentari PSD sunt anchetați? Știți câți președinți de Consiliu Județean membri PSD sunt în pușcărie? Știți câți lideri PSD sunt în arest? Despre asta ar trebui să vorbim, domnule Ponta, pentru că voi, voi pesediștii, ați furat banii românilor, banii pensionarilor, de care vă pasă numai înainte de alegeri!”
Doar că Iohannis a zâmbit și a zis „sunt sigur că o să îmi spuneți dumneavoastră”.”

”pentru fiecare zâmbet de țăran pe care-l afișează dottore Ponta în lipsa unor argumente solide, un iepuraș moare în chinuri...”

”Treaba stă așa: Ponta e o jigodie mincinoasă și cu tupeu. Iohannis e un domn care se străduiește să coboare la nivelul adversarului. E destul de clar cine o să câștige.”

”Aflăm că Iohannis n-a fost niciodată la Chișinău și Cernăuți, de parcă ne-ar păsa sau ar conta. Dar ne zice că are prieteni acolo, super!”

”Iohannis aproape că a reușit să mă convingă să votez. Cu Ponta.”

”Klaus Iohannis e ca abonamentele astea noi la telefonie mobilă, are o groază de minute pe care nu apucă să le vorbească.”

”Ponta șterge pe jos cu Iohannis, care îi pune întrebări presupus închizătoare, la care Ponta răspunde zâmbitor și Iohannis nu mai știe ce să zică.”

”Ponta dă fault după fault după fault. „În Germania nu se pot face secții de votare pentru că legea (germană?) nu permite asta”.”

”Rugaţi-vă rudele să deschidă acum pe Realitatea TV. E singura şansă să-şi dea seama că ‪#‎doarPonta e şeful mincinoşilor din România.”
”Ponta a jurat pe Biblie.
Un jurământ nu e valabil decât dacă juri pe ceva sfânt pentru tine. Deci, Ponta ar trebui să jure cu mâna pe fiţuici.”

”Mi s-a parut mie sau Ponta a jucat cartea cu scuzele fata de sotie, aceeasi pe care o face Spacey in House of Cards? Eu ascult dezbaterea in autobuz si poate nu am auzit bine.” - Anda Ciob

*Dacă ești autorul acestor comentarii și dorești să te precizez ca sursă, dă-mi un mesaj aici.

Duminică e șansa ta să votezi, nu-i lăsa pe alții să aleagă pentru tine!

luni, 30 iunie 2014

Stinge lumina, Paraziții și RATB-ul



Probabil că știi cum e să pierzi RATB-ul de noapte și să aștepți 40 de minute până la următorul. Ei bine, după concertul de zilele prieteniei din Piața Constituției am putut lua parte la un eveniment minunat din viața mea de cetățean responsabil și de călator în minunatele RATB-uri.

Prima stație după Unirii se face beznă în RATB, instinctiv, încep cu ”stinge lumina...” și sunt acompaniat și de alți călători. Șoferul care mi s-a părut că luase ceva la bord înainte să se urce la volan a venit suparat la noi să nu mai facem gălăgie, greu cu mahmureala asta... Prin RATB se aude ”paranoia e mare, paranoia e mare”, se duce cuminte la locul lui și își continuă treaba.

La următoarea stație, o femeie îi pune o întrebare la care refuză să răspundă, din ce am înțeles, întrebarea se referea la zona în care ajunge RATB-ul, moment în care, desigur că i-au sărit toți în cap pentru că a fost foarte nesimțit. Ne-a lăsat așa vro 2-3 stații și a chemat poliția(om deștept, ce pot să zic), aceștia au vrut să urce în RATB, dar le-a fost spus deja de la primul pas de către toți călătorii că atunci când ești tratat cu nesimțire, oferi tot nesimțire. Polițistii au constatat că el nu avea dreptate, asa că au plecat și domnului șofer i-a fost dedicată melodia ” de ziua ta” cântată de aproximativ 15 oameni din RATB.

luni, 2 iunie 2014

Ce își dorește un student în sesiune.

Înainte de examen:

Vrea ca Adidas să-i spună că nimic nu e imposibil.
Vrea să știe că viitorul sună bine ca în reclama de la Connex.

 


În timpul examenului:

Subiectele să fie opusul EA Sports - ”challange everything”.

Telefonul să fie un fel de Antena 1, mereu aproape.


După examen:

Răspunsurile să nu se transforme în Prima TV - ” we love to entertain you”.

Notele să fie prea bune, prea ca la țară, pentru că ” You’re worth it”.

Ziua din club de după examen să fie un fel de Disneyland ”the happiest place on earth”.

duminică, 1 iunie 2014

”Pe vremea mea”



Alergam pe afară toată ziua și încă nu se inventase modalitate de a mă băga în casă pe timpul zilei. Ajungeam seara când se întuneca, hainele-mi erau pline de praf și când mă băgam în pat adormeam imediat, nu mai verificam ce mai e nou în news feed. Da, înțeleg rolul tehnologiei și beneficiile ei, dar locul unui copil de 10 ani nu e în lumea virtuală și cu siguranță distracție nu se poate numi cearta prin comentariile de pe youtube.

Noi nu plângeam atunci când pagina de net nu se încărca sau era lag (am avut calculator pe la 10 ani, despre internet să nu mai spun). Ne rugam de vecini să ne dea înapoi mingea de fotbal de prin grădinile lor, toată chestia asta dura vreo oră și se incheia cu promisiunea de a nu ne mai juca niciodată în fața caselor lor.

La bloc, vecinii aruncau cu apă pe noi de la etaj pentru că făceam prea multă gălăgie, acum își pun parolă la wireless ca să nu le fure copii din internet.

Ne strigam unii pe alții la poartă sau din fața blocului, mesajele de la mulți ani nu erau texte lăsate pe timeline. De 8 martie, mamelor noastre le ofeream felicitări desenate de noi la școală, nu virtuale trimise printr-un sms.

Rațele și vânătorii, șotronul, fotbalul pentru care stăteam afară până se întuneca s-au transformat în Counter Strike, Candy Crush și pierdutul nopților pe calculator.

Ne jucam afară și atunci când ne loveam nu fugeam înapoi acasă, noi ne ridicam și continuam să alergăm pe terenul de fotbal ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Acum părinții își duc copii la spital pentro orice zârietură sau că au strănutat de două ori în aceeași oră.

Poate că nu e în totalitate vina copiilor, sunt părinți care cred tot felul de prostii și ajung să nu își mai lase copii să iasă afară ca să nu se lovească, să nu se joace în noroi sau să se ia la bătaie cu alți copii. Din cauza asta ajung la 18 ani și nu știu cum să își facă prieteni în viața reală, primul contact cu societatea îi sperie și atunci când dau de o răceală stau două săptămâni în pat.

Nu le-a spus nimeni că majoritatea sfaturilor de genul de pe internet sunt doar părerile unor oameni care vorbesc din cărți, dar noi ne aflăm în lumea reală și că atunci când încerci să protejezi un copil prea mult, de fapt rezultatul e tocmai invers și acesta va deveni mai vulnerabil fiindu-i tot mai greu să se adapteze în societate pe măsură ce petrece mai mult timp în fața unei tastaturi și a unui monitor.






luni, 26 mai 2014

Ziua sportului la Călărași

Marius Calin

Pe 23 mai la ora 8 am plecat din București. După aproape 3 ore de mers cu autocarul am ajuns în Călărași, moment în care am fost puțin speriați de ploaie, dar în ziua evenimentului soarele a stat pe cer până ce crosul s-a încheiat.

După ce ne-am cazat am ieșit la o scurtă plimbare după care ne-am întors înapoi la hotel pentru a participa la training-ul pentru a II-a zi. Spre seară în fața hotelului a început festivalul Flori de Mai, pe scenă era Pepe cu numai iubirea, așa că o alegere bună pentru noi a fost să mergem prin centrul orașului la o bere. Ne-am întors la hotel cu gândul la somn și la faptul că a doua zi trebuie să fim fresh și plini de energie.

A doua zi după 3 ore jumate de somn (mima părea o idee bună la 1 noaptea) La 5:20 sună alarma ceasului . La 6:30 eram deja în parcul Dumbravă, locul unde avea să aibă loc cea mai mare parte din eveniment. Participanții urmau să alerge primul KM din fața primăriei până la parc, iar în continuarea crosului au avut de alergat încă 2, respectiv 9 km în interiorul parcului.

Încă nu-mi vine să cred câte ore există într-o zi atunci când te trezești dimineața, deja m-a pus pe gânduri să renunț la trezitul la ora 12.

Înscrierile au început la ora 8, iar startul primei curse a fost dat la ora 10. După doar 35 de minute la linia de sosiere a ajuns câștigătorul. Cea de-a doua cursă de 3 km a început la ora 12, iar între timp cei care au terminat prima cursă au putut să se relaxeze și să se joace în locurile special amejanate.

Am fost uimit de faptul că la acest cros au alergat concurenți de toate vârstele, de la copii de 10 ani la persoane trecute de 60 care încă mai practică sportul și care au concurat la probele de 10km respectiv 3 km cross de la egal la egal cu ceilalți participanți.

Cosmin Cernat a întreținut atmosfera și a luat interviuri participanților, imediat după ce aceștia au trecut linia de sosire.

Premiile oferite de TenarisSilcotub i-a motivat și mai mult pe participanți să ajungă printre primii la linia de sosire.

Micile incidente nu au lipsit pentru că se pare că la noi se întâmplă cam des ca unii să își uite bunul simț undeva prin casă ascuns într-un colț imposibil de găsit. Dar datorită organiazarii foarte bune aceste mici probleme au fost rezolvate rapid și concursul s-a desfășurat în cele mai bune condiții.

Participarea la organizarea acestui eveniment a fost o experiență minunată pentru mine, am avut ocazia să întâlnesc oameni de treabă și să aflu mai multe despre organizarea evenimentelor de la cei de la Pastel.

Următorul eveniment este pe 31 mai la Zalău la care din cauza sesiunii din păcate nu pot ajunge, dar sper că pe viitor să mai am ocazia să particip la organizarea mai multor evenimente de acest gen.

 

  

joi, 10 aprilie 2014

O săptămână fără facebook



Prima zi.  M-am trezit la 8 și primul lucru pe care l-am făcut a fost să iau telefonul și să caut aplicația de facebook, dar mi-am dat seama că o ștersesem cu o seară în urmă.

Dezamăgit am setat alarma la 12 și am vrut să mă culc la loc, dar dacă tot m-am trezit am zis că mai bine merg totuși la Buzz Camp. Primul speaker al conferinței a fost Octavian Belu și în discursul său despre importanța unui stil de viată sănătos a spus și despre cum persoanele aflate în aceeași cameră vorbesc pe facebook.

Prietenii de la Buzz s-au gândit să îmi amintească din minut în minut de facebook și cât de frumos e el doar doar să intru puțin pe news feed să văd ce s-a mai întâmplat. Dar nu au reușit.

În schimb mi-am întrecut eu recordul la mesaje date pe telefon. Primul mesaj mi-a amintit că de 12 ore trăiam fără facebook.

După conferința de la Buzz Camp am fost la Orange (unde am început un internship pe 1 Aprilie). Nici aici nu a fost usor pentru că vedeam clienți logându-se pe facebook pe tablete expuse în shop, dar înca o victorie! Alte 4 ore fară facebook.

A urmat Zu Music Awards unde Conect-r a schimbat un vers al melodiei ”noi ne potrivim” în ”tu pe facebook eu pe xbox”, de-aș fi avut si eu xbox... ce bine mai era.

După Zu Music Awards am ajuns la Pastel (agenție de publicitate). Dar din păcate ”noaptea agențiilor” era de fapt ”seara agențiilor” așa că am ajuns prea târziu. Norocul nostru că oamenii de acolo sunt foarte drăguți și ne-au făcut un tur rapid al agenției de unde am plecat cu o ciocolată și un banc” Popescu! De ce vii atât de târziu la muncă? Păi ieri mi-ați spus să stau acasă pe facebook!”.

Întors acasă din obișnuință aprind calculatorul și supriză! A dispărut facebook din bookmarks (iar uitasem că l-am șters). Prima zi s-a încheiat, până aici am reușit.

A II-a zi la ora 10 trebuia să fiu la Buzz Camp, desigur că după prima zi nu m-am mai trezit la 8 dimineața așa că am început direct cu internshipul de la Orange, a fost o zi destul de liberă, dar din care nu au lipsit încercările prietenilor de a mă face să intru pe facebook. Nu au reușit!

A III-a nici nu am simțit că îmi lipsește facebook-ul, ba chiar am primit încurajări de la colegii de la oratorica care mi-au urat succes să pot reuși să rezist încă 5 zile fără el. Spre seară iar mi-am amintit de facebook când îi vedeam pe oamenii din club cum combinau ritmul de muzicii cu ritmul de scris mesaje, trimis emoticoane și dat like-urile pe facebook, ba chiar atunci când conversația devenea mai interesantă se opreau din dansat și rămâneau nemișcați până terminau ce aveau de scris.

În ziua a IV-a m-am uitat toată ziua la seriale și apoi am mers la un film în mall.

Ziua a V-a nu a adus nimic nou, deja am cam uitat de facebook.

Ziua a VI-a, mai e puțin, primesc câte un mail de la facebook în care îmi spune că am mesaje și notificări. Nu m-a convins, urmează ziua a 7-a!

Deși ultima zi ar fi trebuie să fie miercuri am ajuns la 8 zile fără facebook și deja nu mai știam cun se postează o poză pe timeline.

vineri, 28 februarie 2014

Cum sa-ti maresti sansele de a primi un raspuns la mail




Deoarece în ultimul timp am trimis și am primit multe mailuri, am început să mă întreb care e cea mai bună variantă de redactare a acestora.

Să fie oare un mail scurt și la obiect sau o poveste plictisitoare, plină de clișee și care pare că nu se mai termină?

În condițiile în care persoanele cărora le scrii primesc zeci de mailuri în fiecare zi, de cele mai multe ori cele care sunt foarte lungi ajung direct în coșul de gunoi.

Câteva reguli de bun simț sunt scrierea corectă din punct de vedere gramatical și o adresă de mail decentă, de preferat una care să fie relevantă pentru afacerea pe care o conduci sau să conțină numele și prenumele tău.

Mesajele primite de la o adresă de mail care conține cuvinte de genul dulcica, boss sau pisirea ajung direct în coșul de gunoi.

Nu încerca să îți faci mailul mai atrăgător printr-un titlu de genul ”accident”, ”catastrofa” sau orice altceva care ar atrage atenția într-un mod neplăcut. Cel mai bun titlu este cel care se referă direct la poziția pe care o urmărești, de exemplu ”Internship-departamentul de pr”.

Dacă aplici pentru un internship la care au mai aplicat alte 200 de persoane știi că trebuie să ieși din mulțime.

Important e cum o faci

Oricine știe să scrie povești în care compară acel job cu sensul vieții și fericirea absolută și internetul e plin de astfel de povești.

Dacă vrei să fii diferit, renunță la ele. Cele mai bune mailuri sunt cele scrise scurt, la obiect și care au atașat un CV bun. Detaliile se discută la interviu.


Deși lăsat la final, poate cel mai important lucru e să scrii mailul ca și cum i l-ai trimite unei persoane, nu unei instituții. Cei din departamentul de HR sunt și ei oameni, deja s-au săturat de mailuri care par generate de un calculator și în al căror text nu trebuie decât să completezi un spațiu punctat cu numele tău.


luni, 20 ianuarie 2014

Din seria relaţiilor fericite şi nu numai…


Guest post
De LouLou

Partea I- FERICIREA, un lucru atât de abstract!

Eşti fericit, nu eşti fericit…cui îi pasă? “Prietenilor” tăi care-s acum online cu siguranţă nu. Eşti într-o relaţie? Se presupune că faci parte din categoria acelor persoane cu “În a relationship” la status pe Facebook. Stai să ghicesc…ai şi primit vreo 40-50 de like-uri la statusul ăsta; poate chiar de la persoane care nici nu ştiai că există şi că îţi mai şi urmăresc activitatea din mediul intra-feisbucesc. Probabil că ţi-a dat like chiar şi vreo colegă din liceu care te urăşte încă din clasa a9a, şi ţi l-a dat doar aşa în ideea :“Ah, bine că şi-a ales şi asta în sfârşit pe unul, acum nu mai poate atenta la al meu!”-asta în cazul în care eşti un exemplar de sex feminin al speciei.

Dacă eşti bărbat..hmm..atunci nu ştiu câte like-uri primeşti. Poate doar de la câţiva prieteni care stau online sau de la foste prietene resemnate şi care pretind a-ţi fi rămas “prietene” [prietenia asta…un termen atât de relativ şi fascinant totodată]. Sunt rea? Eh, poate doar puţin. Sau poate sunt doar REAlistă. Cine ştie..sau..cui îi pasă? Citeşti deja asta, deci să presupunem că îţi pasă! [:))] Btw, sunt fată, pentru că am zis "rea" mai devreme, dar cred că şi asta ştii deja!

Aşa, deci să continuăm. Unde rămăsesem? A, da, la capitolul fericire şi relaţii. Cu riscul de a părea un membru activ al grupului “Forever alone”, îmi permit să ridic întrebarea: de ce trebuie să legăm termenul de “fericire” cu cel de “relaţie”? Vă pot spune din proprie experienţă că se poate atinge acest apogeu al trăirii umane, fericirea, şi fără a fi într-o relaţie. Fericirea noastră chiar nu ar trebui să depindă de nimeni! Asta ţine doar de noi şi de modul cum percepem întreaga noastră existenţă. Sună aşa…filosofic…dar nu e.

Sunt sigură că şi voi aţi văzut relaţii de lungă durată în care cei doi sunt împreună şi acum doar DATORITĂ obişnuinţei. Nu ştiu dacă ar trebui să folosesc termenul de ‘datorita’, pentru că asta are o conotaţie pozitivă, cu sensul de merit. Cred că ar fi mai potrivită sintagma ‘din cauza’. Da, pentru că eu chiar consider obişnuinţa ca fiind un lucru foarte monoton care nu ar trebui să constituie factorul predominant în menţinerea unei relaţii. Într-o relaţie ‘pe bune’, ca să folosesc un limbaj academic, eu cred că ar trebui să existe mult mai multe lucruri, nu doar obişnuinţă. Ştiţi voi, acel respect, consideraţie, iubire, bla bla [bla-bla-ul ăsta nu este spus într-un sens batjocoritor, este sinonim cu etc.].

Relaţiile, prin natura lor sunt nişte “chestii” constructive, menite să te împlinească sufleteşte, nu? Eu parcă aşa ţin minte. Altfel care ar mai fi rostul unei relaţii? De ce să stai într-o relaţie în care eşti nefericit? Eu cred că s-a uitat definiţia de bază a unei relaţii. Relaţia este, acea “alianţă” care îţi oferă un anumit confort emoţional şi totodată stabilitate. Persoana cealaltă se presupune că te înţelege, ba chiar cică te şi completează. Ştiţi voi, asta mizând pe ideea de complementaritate între sexul feminin şi cel masculin şi a diferenţelor dintre acestea. Poate ar trebui dezbătut şi subiectul ăsta despre feminitate şi masculinitate, altfel decât într-o manieră sexistă şi discriminatorie. Tratat cu seriozitate şi puţină logică, lucrurile chiar se leagă, credeţi-mă. “Pentru că nu toţi bărbaţii este nişte porci, aşa cum nici toate femeile nu este nişte zâne”. Poate dacă am reuşi să ne cunoaştem mai bine, nu ar mai exista atâtea discuţii şi conflicte stupide.

În concluzie, nu poţi vedea decât ceea ce mintea ta este pregătită să înţeleagă. Ştiu că ceea ce tocmai am scris nu o să atingă pe toată lumea, dar măcar v-am stârnit interesul pentru portarile viitoare! [cel puţin asta îmi place mie să cred.]



luni, 13 ianuarie 2014

Cum cucerești o ”prințesă” pe facebook



1: Îi dai like la toate pozele, inclusiv la postări de acum doi ani, că doar trebuie să știe că îți place de ea.

2: Dacă asta nu merge, scoți toate like-urile și i le mai dai încă o dată.

3: Intrii pe chat și îi spui ”buna pisy, ke faci?” urmat de ”crezi in dragoste la primul like? Sau iti mai dau cateva?”

4: Dacă nu îți răspunde la mesaj, nu e nici o problemă, face pe inabordabila. Trebuie să insiști, îi dai share la trei poze și îi postezi pe timeline o manea, arată-i ce ”jmek3r” ești tu!

5: Bravo! Ți-a dat like la poza de profil, te vrea la așternut!

6: Intrii pe chat și îi spui ”beyby, esty timida? ” și-i ceri numărul de telefon, ca să vadă cât de valabil ești!

7: O să te refuze. Nu te speria. Treaba merge ”mijto”. Mai vorbiți 2-3 zile și vă combinați.

8:  Felicitări, acum te are și la close friends.

9: Asta înseamnă că vede like-urile pe care le dai altor fete mai frumoase ca ea și se supără.

19: Postează un status trist la care comentează cu prietenele ei cât de rănită e de ceea ce ai făcut. Te face de câteva ori prost, porc și dobitoc.

11: O suni să-ți ceri scuze.

12: Te gândești că poate nu a auzit nici unul dintre cele 20 de apeluri din ultimele 30 de minute așa că îi lași un mesaj pe facebook. După cinci minute apare cu ”seen”, ești fericit. Dar nu durează prea mult pentru că te scoate de la prieteni și cel mai probabil printre manelele tale de pe timeline o să apară melodia ”toate-s la fel”.


sâmbătă, 14 decembrie 2013

Greseli in campaniile pe social media












Când se vorbeşte de social media, cei mai mulţi se gândesc la facebook, twitter, google+ şi cam atât.

Dar în lume există peste 200 de canale de social media, fapt ce face imposibil ca o persoană sau o companie să aibă cont şi să fie activ pe fiecare dintre ele. Cel mai bine este să fie folosite doar 3-4 canale de comunicare.

Cea mai mare greşeală pe care o fac cei care se ocupă de imaginea companiilor în social media este cea de a transmite acelaşi mesaj pe toate canalele de comunicare.

Pe fiecare canal de social media publicul aşteaptă alte lucruri, de exemplu pe twitter publicul aşteaptă mesaje cât mai scurte şi cât mai clare, iar pe pinterest aşteaptă poze, pur şi simplu nu poţi să îţi faci reclamă pe twitter prin poze şi pe pinterest prin text.

O altă mare greşeală este atunci când o companie alege să îşi ignore publicul, sau în cazul evenimentelor pe baza de invitaţie făcute publice, alegerea participanţilor nu este transparentă.

„What goes around, comes around”

Atunci când vorbim despre campanii de branding pe social media, cei care se ocupă de acestea nu trebuie să uite că fără public nu poate există un brand.


Ca un brand să se menţină, mesajele transmise trebuie să nu fie contradictorii, conținutul trebuie să fie unul de calitate și interacțiunea cu publicul să fie una dintre principalele preocupari ale celor care administrează paginile de social media.

Bucureşti Business Days 2013 - II

La conferinţele din a doua zi s-a discutat pe temele „flexibilitate şi adaptabilitate în vremuri schimbătoare” şi „atitudine şi performanţă în perioada de criză prelungită”.
Premiul pentru cel mai bun speaker i-a fost acordat lui Lorand Soares Szasz, premiu care în curând cred că va ajunge la Petruş Stuparu deoarece a reuşit ca din cele 8 minute alocate discursului sau să îi convingă pe moderatori să nu urce alături de el pe scenă şi să obţină din partea publicului 20 de minute, iar la finalul discursului toată sala s-a ridicat în picioare şi l-a aplaudat.

Am aflat şi câţiva din dintre factorii care îi diferenţiază pe oamenii de succes de ceilalţi. Se pare că între 80 şi 90% dintre oamenii de succes investesc într-o educaţie continuă, nu cred în destin, consideră că succesul nu este condiţionat de inteligenţă, iubesc să citească, au un to do list, fac sport de cel puţin 4 ori pe săptămână, iar în loc să asculte muzică atunci când  se îndreaptă spre locul de muncă  preferă audiobook-urile.

În cadrul workshopului de public speaking s-a vorbit despre tehnicile folosite de speakeri pentru a-şi controla emoţiile şi de a face un speech bun.

Atunci când vedem pe cineva care susţine un discurs atât de bun şi natural, tindem să credem că este foarte uşor. Ei bine, situaţia se schimbă atunci când ne aflăm noi în locul speakerului, dintr-o dată nu mai pare atât de uşor.

Un discurs trebuie să aibă o structură foarte bine definită în care să fie incluse: un mesaj clar, cuvinte puterince, imagini atrăgătoare, dar mai ales speakerul trebuie să „încheie vânzarea”.

Cel mai important lucru de reţinut este „cei din sala nu ştiu ce urmează să spui” aşa că în cazul în care nu-ţi aminteşti anumite părţi din discurs sau ai uitat să menţionezi anumite probleme, nu e nici o problemă, cei din sala nu vor află niciodată.


La finalul evenimentului au fost împărţite premiile de participare printre care s-au numărat şi tablete, excursii în Tenerife şi Kenya, dar şi cărţi, teste de personalitate şi de inteligenţă şi multe altele.