Sportul e mai mult decât o zodie, numărul norocos și culoarea ușii de la apartament

    Există foarte multe moduri de a clasifica un lucru, mulți o fac în funcție de zodie, numărul norocos sau culoarea ușii de la apartament. Eu prefer să nu dau o etichetă unei persoane înainte de a intra în contact cu ea pentru că fiecare personalitate e unică. Chiar dacă psihologia ne spune că există patru tipuri de personalități (sangvinică, colerică, flegmatică și melancolică), eu sunt de părere că posibilitățile sunt infinite chiar și atunci când vorbim doar de aceste tipuri deoarece ele nu există în stare pură, ci personalitățile sunt un mix în care una predomină și celelalte completează.

    Haide să facem un exercițiu de imaginație și să ne gândim cum ar arăta sportul preferat în funcție de o personalitate. Nu o să mă refer la cele 4 tipuri deoarece, cum spuneam mai devreme, personalitatea este ceva mult mai complex. Spre exemplu, sportul nu mi-a fost cel mai bun prieten dintotdeauna, dar facem eforturi și pare că începem să ne înțelegem

    Când eram mai mic, sportul meu preferat era să stau toată ziua în apă și să merg cu bicicleta. Din cauza asta, vacanțele la mare erau pentru părinții mei ocazia unică să vină cu rândul cu mine în apă deoarece dacă stăteam cinci ore pe plaja, patru ore și jumătate eu eram în apă. Cu toate astea am învățat să înot acum un an.

    Să ne întoarcem la personalitate. Fiind o persoană care se simte în largul lui atunci când e înconjurată de alți oameni, consider că sporturile care mi se potrivesc cel mai bine sunt cele de echipă. Numărul membrilor nu contează, dar experiența spune că echipele cele mai bune sunt cele formate din oameni care știu să facă și din sport o metodă de relaxare și distracție. De ce să alergi singur 10km pe zi într-un parc când poți să faci o aroganță și să mergi cu prietenii cu bicicletele undeva la țară unde poți da startul unor meciuri de fotbal, de tenis sau partide de pescuit (și pescuitul era sport, nu?).

    Pe lângă asta, prefer ca temperatura de afară să îmi permită să folosesc cât mai puține haine. Personalitățile mele (încă nu am aflat dacă am mai multe, dar ar fi super tare să fac brainstorming de unul singur pe diferite proiecte) spun că trebuie să mă feresc de sportul practicat la munte, aleg marea, pădurea sau jungla de asfalt numită oraș.

    Într-un articol precedent vorbeam despre sporturile copilăriei și despre evenimentul din Brașov, acum am ajuns la sport și personalitate. Adevărul este că sportul poate fi ales în funcție de orice, mai puțin de zodie, numărul norocos și culoarea ușii de la apartament (bine, despre ultima mai discutăm dacă stai la casă și vecinul tău are un taur ca animal de companie).
    Ia-ți personalitățile cu tine (dacă și tu ai mai multe ca mine) și vino la Mamaia pe 1 august, între orele 9 și 21 în Piațeta Perla și ia parte la cea mai mare oră de sport susținută de de Telekom care promovează sportul indiferent de motivele pentru care îl practici pentru că mișcarea face bine.

Printre activitățile princilale se numără:

Kangoo Jumps
Zumba
Steel Programs
Rebound AAS
Functional Training
Khai Bo
Aerobik
Fotbal
Biciclete stationare
Zona Boot Camp

Ce mai aștepți? Care dintre personalitățile tale s-au împotrivit? Amintește-ți că e democrație și majoritatea decide. La mine scorul e de 3-0 pentru soare, mișcare și distracție.

Am fost în vamă...

Vama Veche, concert Subcarpați și toaletele de 2 lei... La propriu. Am ajuns în vamă în speranța că voi asista la un concert de la ora 21, ei bine... deja se face a doua zi și concertul se lasă așteptat. Dacă vrei să bei o bere cât aștepți trebuie să știi ca locul dedicat odată tinerilor are super ofertă cu intrarea la toaletă 2 lei. Așa că ai de ales, fie la fiecare bere mai dai doi lei, un fel de supraraxa, fie te alături oamenilor care se ușurează în mare lângă cuplurile de îndrăgostiți care privesc stelele.
Ah, și să nu uit că terasele din aer liber fac un fel de concurs pe care il castigă cele care dau muzica mai tare.

Despre vecinii care nu ne lăsau să ne jucam în copilărie

   

   Pentru că după primul articol au fost persoane care m-au întrebat de ce nu fac și un clip amuzant sau nu scriu versuri despre copilărie sport, am decis să public un vine pe youtube referitor la vecinii care credeau că toată strada e a lor și nu aveam voie să ne jucăm acolo.

Mi-e dor de jocurile din copilărie și de prietenii mei

Sa stau iar în aer liber pana noaptea târziu, tu nu vrei?  

Să te joci iar în fața curții cu ai tăi prieteni râzând

Stăteam în poartă la douazeci și una rând pe rând

Umblu iar pe străzile pe care un șotron stătea desenat

Îi văd pe alții care acum joacă FIFA și s-au resemnat

Unde sunt verile în care făceam sport toată ziua?

Și puneam pauza la joc doar dacă cineva striga piua

Tie nu ti-e dor? Hai la Brașov că o să fie ca în copilărie

Ne simțim ca atunci, dacă e soare, ia la tine și o pălărie

Cea mai mare oră de sport, mișcarea știi că face bine

Avem și cros de seară, simplu sau cu obstacole pentru tine

11 Iulie, Piața Satului, sport de la nouă la nouă

12 ore de distracție, vremea se anunță bună, n-o să plouă

Ție de ce îți e dor? spune-mi întrun comentariu pe pagina de Facebook

Cea mai mare oră de sport și sporturile copilăriei

 „Campionii nu se nasc în sălile de sport. Campionii sunt făcuţi din ceea ce au mai adânc sădit în ei: o dorinţă, un vis, o chemare.” Muhamad Ali

  Am ales să încep cu acest citat pentru că indiferent de domeniul în care activezi, un expert sau un campion nu se naște în sălile de sport sau în bibliotecă. Dorința, visul, chemarea (aș mai adăuga la această listă și o voință de fier), acestea sunt lucrurile care fac diferența.

  În continuare o să vă vorbesc despre experiența mea cu sportul din copilărie și ce aș fi făcut diferit.

  Primii 12-14 ani din viață i-am petrecut, mai ales în timpul vacanțelor, la bunici unde toată ziua eram pe stradă. Fie că fugeam la terenul de fotbal sau goneam cu biclicleta să ne întreceam unii cu alții, eram cel mai fericit pentru că nu trebuia să stau în casă. Plângeam atunci când se spărgea mingea de fotbal mai mult decât un copil din zilele noastre care nu primește iPhone de ziua lui și cea mai mare bucurie era când nu trebuia să intrăm la 22:00 în casă și mai câștigam o oră sau două.

  Știam ce e sportul de echipă și dacă unul dintre noi nu avea voie afară, făceam galerie în fața porții cu „mama lui Ionuț, îl lăsați pe Ionuț afară? Promitem că nu stăm mult”. Jocurile copilăriei nu au lipsit nici ele, mă leagă multe amintiri de șotronul desenat cu creta în fața porții, de prinselea și de rațele și vânătorii. La ultimul joc era Counter Strike (varianta I) tu erai personajul principal și te credeai mai tare ca în filmele cu James Bond, atunci când câștigam, eram convins că și agentul 007 avea motive să fie gelos pe mine.

007, nu v-am spus?

  Spuneam la începutul articolului că aș fi făcut unele lucruri diferite. Ei bine, regretul meu e că am „încetat” să mai alerg pe stradă toată ziua când am dat de jocurile de pe calculator și preferam interacțiunea online, ba chiar am preferat-o prea mult timp și am neglijat sportul și multe lucruri care mi-ar fi fost mai utile. Lucrurile nu sunt pierdute, indiferent de vârstă, situația materială, sportul rămâne mereu accesibil, trebuie doar să-ți dorești. Fie că folosești bara de bătut covoare și bidoanele de 5kg de apă, fie că dai banii pe un abonament la sală, totul ține de determinare, dorință și un vis. Poți face mai mult sport cu o acele bidoane în fața blocului decât cineva care ridică două greutăți și face trei selfie-uri.

  Întorcându-mă la copilărie, de data asta nu a mea, îmi doresc ca să le dau șansa copiilor mei să încerce o gamă largă de sporturi și să existe mult mai multe evenimente care sa promoveze un stil de viață sănătos ca de exemplu „cea mai mare oră de sport” din Brașov.

 Tu ce mai aștepți și de ce nu ieși din casă să faci sport în cadrul unui eveniment caritabil organizat la Brașov, 11 iulie, Piața Sfatului cu sprijinul Fundației Telekom?

  Dacă te întrebi ce ai de câștigat din asta, răspunsul e simplu: în primul rând viața ta devine mai activă prin sport, corpul mai sănătos și mintea mai liniștită, iar în al doilea rând, fiind un eveniment caritabil ai șansa de a ajuta copiii bolnavi de cancer de la Spitalul Fundeni.

  În cadrul evenimentului vei avea acces gratuit la multe activităși și clase sportive:
#Kangoo Jumps cu Ildiko Dosa
#Rebound AAS cu Dana Boros
#Khai Bo cu Adrian Borozan (Fitness Scandinavia)
#Functional Training cu Cristina Androne si Ana Maria Guther (Fitness Scandinavia)
#Steel Combat cu Fernando Gorini
#Steel Tonic cu Fernando Gorini
#Zumba cu Marius Grancea și Mihaela Opria
#Onekor cu Mihaela și Marius

  În paralel vor exista zone de sport deschise pe toată durata zilei:
#Boot Camp Romania (Ultimate Workout)- exerciții inspirate din antrenamentele de tip militar
#Real Ryder (20 de biciclete staționare)- înscrieri la Marius Grancea
#Gravity (5 posturi de lucru): antrenamente pentru toate grupele musculare folosind aparate cu scripeți
#TRX: antrenament suspendat, cu greutatea corpului (20 de posturi de lucru)
#Zonă fotbal

A week in Wroclaw

I always wanted to visit Poland and to go there with Erasmus+, last week was my chance to visit Wroclaw with an european project about migration and human rights.

I was accepted at this project on Friday (20th February) and in 3 days I had to be ready to leave. The moment I got the call about the project I had 2 hours to go to the bank and pay the participation fee, then I had to find Zloty (Polish money), but guess what, this type of currency is hard to find in Romania and when the banks are about to close is kind of impossible. I gave up looking for Zloty and I took Euros with me to exchange once I get in Poland.

I did not had a direct flight to Wroclaw. I had to go there via Frankfurt, where I had to stay 5 hours. I walked around the airport for some time and when I got tired, I bought a hot chocolate. When I had one hour left till my flight, I had to find the gate. There I found this amazing place with free coffee and hot chocolate from Lufthansa, I drank two in 30 minutes and then my phone battery died so I had to start a conversation with a Polish girl and she told me some things about Wroclaw.

When I arrived in Wroclaw I went to exchange money and after that I took the bus to the hostel. When I saw that the bus had no number on it and the driver couldn't speak English I panicked. I knew some swear words in Polish but they weren't going to help me so I spoke some kind of Russian "ia ne panimaiu Polska” with English, and heard a "tak" (Polish for yes) when I said the name of the station that I had to go to.

When I arrived at Renoma station I had to walk to the hostel. It was already 23:30 so I couldn't really see the name of the buildings and the direction I got. Because of that, first I asked a Polish girl for direction and she walked with me for 5 minutes, then from Arkady (a mall in Wroclaw) I asked two guys I saw on street where the hostel is, they explained to me and then walked with me for like 2 minutes.

I was walking on the bicycle road because it was night and I couldn't see it. A Polish guy stopped his bike in order to try and beat me or something. I told him to watch his way and he said something in Polish and started riding his bike again, at that time I already saw two parts of Poland, the nice and the not so nice people, the third part is about party people, but they weren`t just from Poland.

Once I got there I met the other Romanians because all the others were asleep. In the morning I met everyone and the next days we learned about human rights and migration in a non-formal way. The nights were for fun, we slept about 4 hours/night and the rest we were out in town to party or in the hostel to play games and laugh.

It was great, far away from home, I didn’t even felt like charging my phone before going out that week, sometimes I had 20% battery and I couldn`t care less about it.

About the program of this seminar, I can say that at first I thought it will be so hard, having seminars from 10 till 22, but the time passed so fast and at the end of every day we still could go out and party. At the seminars I’ve learned a lot of new things. I was also reminded of the things I knew and forgot and I can say that after that week I got a new perspective about human rights, migration and the will to learn as much as I can about different cultures and to make friends all around the world.

If you go in the ”Old Town”, you may find this funny
aligator. Don`t worry, he is friendly and won`t
bite you... so hard... 

Seven days of drinking 3-4 coffee cups/day, seven days of party every night and getting to know all those things about different cultures than mine, made me realize that no matter where you come from, you find a common ground and realize you share same thoughts, same dreams and that in the end we are not that different.

In the last day of the project we had a guided tour in Wroclaw and I heard the story of the city of Wroclaw. I saw the old buildings there and the University and we also visited Skytower and we had a great view on the city of Wroclaw from the 49th floor.

The time was passing so fast and I could not do anything to stop it, it was like in one of Dali`s paintings, it was melting as I was looking at the watch and all I could do was to enjoy the moment and to hope that one day I will be back in the city of Wroclaw.

I want to thank Young Partners for Civil Society Development Association and TDM2000 Polska for the opportunity to visit Wroclaw and to learn a lot of new things in the seminars hosted there.

This is the city of Wroclaw from the Skytower

Social Media Summit București 2015

Pe 18 februarie are loc Social Media Summit București la Hotel Howard Johnson.

Este primul eveniment legat de online din anul 2015 și vă recomand să nu îl ratați, bloggeri au acces gratuit, iar înscrierile se fac aici, dacă nu ești blogger taxa de participare este de 75 de euro +TVA. Înscrierile se fac până pe data de 13 februarie.

Printre speakeri se numără:

-Beata Wickbom (Senior Digital Strategist, Socialight)
-Vlad Ioan Tausance (Strategic Planner, People & People)
-Cristian Manafu (www.manafu.ro)
-Alexandru Negrea (Head of Facebook Dept., Spada)
-Mugur Patrascu (Managing Partner, iLeo)
-Iulian Padurariu (Marks)
-Cristian China Birta (Cristianchinabirta.ro)
-Costin Cocioaba (refresh.ro)

Vom vedea rezultatele studiilor făcute despre agenții, bloggeri, facebook și alte rețele sociale, iar dacă ești blogger sau vlogger și vrei să ajuți și tu la formarea acestor rezultate te invit să completezi unul dintre următoarele chestionare:  pentru vloggeri și pentru bloggeri. O parte din rezultate vor fi făcute publice pe data de 18 februarie în cadrul evenimentului.

 Ne vedem acolo!

Sinaia cu soare si povestile elevilor din tren

Duminica seara ma intorceam de la Sinaia in Bucuresti dupa un weekend in care am vazut soarele ca in zilele bune de vara si in acelasi compartiment cu noi se aflau 3 elevi de de liceu care au inceput sa povesteasca ce mai e nou in viata lor in timp ce eu cu Ariadna am ales sa pierdem timpul cu un joc de monopoly.

Discutia lor era imposibil de ignorat, printre noutatile din viata lor si dramele sentimentale si-au facut loc si povestile despre vizitele la spital, droguri si nelipsitele scenarii in care ei ”isi puneau parintii la punct”.

Ce am invatat din conversatia lor?

1. E cool sa fumezi legale si sa incerci orice drog atata timp cat te tine 2 saptamani la spital.
2. Daca ti se fac mai mult de 5 perfuzii inseamna ca „achievement unlocked”, deci #valoaredaiamare.
3. Daca esti fata, ai 16 ani si n-ai avut mai mult de 10 iubiti dai dovada de comportament antisocial.
4. E ok sa vorbesti cu ”niste siluete care aveau vocile parintilor mei” atata timp cat nu esti singur si chemi un prieten ca sa terminati de fumat ce ti-a ramas.
5. Viata nu are rost daca iti amintesti exact tot ce ai facut si nu ai nevoie de prieteni sa-ti spuna cum a fost petrecerea dupa prima ora in care ai golit doua sticle de tequilla.

Noi la douazeci si ceva de ani eram cu tabla de monopoly si doua zaruri, ei vorbeau despre droguri, comparau zilele pierdute prin spital din cauza asta de parca erau credite la facultate si cine avea mai multe era mai tare si se uitau la noi ciudat pentru ca ne jucam monopoly.

Nici nu stiu daca e de ras sau de plans, dar dupa un weekend in care am vizitat Peles, Pelisor, Cantacuzino si ne-am plimbat pe strazile orasului nu mai aveam energie nici de ras, nici de plans.

Si pentru ca v-am spus la inceputul articolului de soare, pun aici si o poza, am auzit ca erau -2 grade in Bucuresti in timp ce la Sinaia erau 8.