O săptămână fără facebook

Prima zi.  M-am trezit la 8 și primul lucru pe care l-am făcut a fost să iau telefonul și să caut aplicația de facebook, dar mi-am dat seama că o ștersesem cu o seară în urmă.

Dezamăgit am setat alarma la 12 și am vrut să mă culc la loc, dar dacă tot m-am trezit am zis că mai bine merg totuși la Buzz Camp. Primul speaker al conferinței a fost Octavian Belu și în discursul său despre importanța unui stil de viată sănătos a spus și despre cum persoanele aflate în aceeași cameră vorbesc pe facebook.

Prietenii de la Buzz s-au gândit să îmi amintească din minut în minut de facebook și cât de frumos e el doar doar să intru puțin pe news feed să văd ce s-a mai întâmplat. Dar nu au reușit.

În schimb mi-am întrecut eu recordul la mesaje date pe telefon. Primul mesaj mi-a amintit că de 12 ore trăiam fără facebook.

După conferința de la Buzz Camp am fost la Orange (unde am început un internship pe 1 Aprilie). Nici aici nu a fost usor pentru că vedeam clienți logându-se pe facebook pe tablete expuse în shop, dar înca o victorie! Alte 4 ore fară facebook.

A urmat Zu Music Awards unde Conect-r a schimbat un vers al melodiei ”noi ne potrivim” în ”tu pe facebook eu pe xbox”, de-aș fi avut si eu xbox... ce bine mai era.

După Zu Music Awards am ajuns la Pastel (agenție de publicitate). Dar din păcate ”noaptea agențiilor” era de fapt ”seara agențiilor” așa că am ajuns prea târziu. Norocul nostru că oamenii de acolo sunt foarte drăguți și ne-au făcut un tur rapid al agenției de unde am plecat cu o ciocolată și un banc” Popescu! De ce vii atât de târziu la muncă? Păi ieri mi-ați spus să stau acasă pe facebook!”.

Întors acasă din obișnuință aprind calculatorul și supriză! A dispărut facebook din bookmarks (iar uitasem că l-am șters). Prima zi s-a încheiat, până aici am reușit.

A II-a zi la ora 10 trebuia să fiu la Buzz Camp, desigur că după prima zi nu m-am mai trezit la 8 dimineața așa că am început direct cu internshipul de la Orange, a fost o zi destul de liberă, dar din care nu au lipsit încercările prietenilor de a mă face să intru pe facebook. Nu au reușit!

A III-a nici nu am simțit că îmi lipsește facebook-ul, ba chiar am primit încurajări de la colegii de la oratorica care mi-au urat succes să pot reuși să rezist încă 5 zile fără el. Spre seară iar mi-am amintit de facebook când îi vedeam pe oamenii din club cum combinau ritmul de muzicii cu ritmul de scris mesaje, trimis emoticoane și dat like-urile pe facebook, ba chiar atunci când conversația devenea mai interesantă se opreau din dansat și rămâneau nemișcați până terminau ce aveau de scris.

În ziua a IV-a m-am uitat toată ziua la seriale și apoi am mers la un film în mall.

Ziua a V-a nu a adus nimic nou, deja am cam uitat de facebook.

Ziua a VI-a, mai e puțin, primesc câte un mail de la facebook în care îmi spune că am mesaje și notificări. Nu m-a convins, urmează ziua a 7-a!

Deși ultima zi ar fi trebuie să fie miercuri am ajuns la 8 zile fără facebook și deja nu mai știam cun se postează o poză pe timeline.

Cum sa-ti maresti sansele de a primi un raspuns la mail

Deoarece în ultimul timp am trimis și am primit multe mailuri, am început să mă întreb care e cea mai bună variantă de redactare a acestora.

Să fie oare un mail scurt și la obiect sau o poveste plictisitoare, plină de clișee și care pare că nu se mai termină?

În condițiile în care persoanele cărora le scrii primesc zeci de mailuri în fiecare zi, de cele mai multe ori cele care sunt foarte lungi ajung direct în coșul de gunoi.

Câteva reguli de bun simț sunt scrierea corectă din punct de vedere gramatical și o adresă de mail decentă, de preferat una care să fie relevantă pentru afacerea pe care o conduci sau să conțină numele și prenumele tău.

Mesajele primite de la o adresă de mail care conține cuvinte de genul dulcica, boss sau pisirea ajung direct în coșul de gunoi.

Nu încerca să îți faci mailul mai atrăgător printr-un titlu de genul ”accident”, ”catastrofa” sau orice altceva care ar atrage atenția într-un mod neplăcut. Cel mai bun titlu este cel care se referă direct la poziția pe care o urmărești, de exemplu ”Internship-departamentul de pr”.

Dacă aplici pentru un internship la care au mai aplicat alte 200 de persoane știi că trebuie să ieși din mulțime.

Important e cum o faci

Oricine știe să scrie povești în care compară acel job cu sensul vieții și fericirea absolută și internetul e plin de astfel de povești.

Dacă vrei să fii diferit, renunță la ele. Cele mai bune mailuri sunt cele scrise scurt, la obiect și care au atașat un CV bun. Detaliile se discută la interviu.

Deși lăsat la final, poate cel mai important lucru e să scrii mailul ca și cum i l-ai trimite unei persoane, nu unei instituții. Cei din departamentul de HR sunt și ei oameni, deja s-au săturat de mailuri care par generate de un calculator și în al căror text nu trebuie decât să completezi un spațiu punctat cu numele tău.

Din seria relaţiilor fericite şi nu numai…

Guest post
De LouLou

Partea I- FERICIREA, un lucru atât de abstract!

Eşti fericit, nu eşti fericit…cui îi pasă? “Prietenilor” tăi care-s acum online cu siguranţă nu. Eşti într-o relaţie? Se presupune că faci parte din categoria acelor persoane cu “În a relationship” la status pe Facebook. Stai să ghicesc…ai şi primit vreo 40-50 de like-uri la statusul ăsta; poate chiar de la persoane care nici nu ştiai că există şi că îţi mai şi urmăresc activitatea din mediul intra-feisbucesc. Probabil că ţi-a dat like chiar şi vreo colegă din liceu care te urăşte încă din clasa a9a, şi ţi l-a dat doar aşa în ideea :“Ah, bine că şi-a ales şi asta în sfârşit pe unul, acum nu mai poate atenta la al meu!”-asta în cazul în care eşti un exemplar de sex feminin al speciei.

Dacă eşti bărbat..hmm..atunci nu ştiu câte like-uri primeşti. Poate doar de la câţiva prieteni care stau online sau de la foste prietene resemnate şi care pretind a-ţi fi rămas “prietene” [prietenia asta…un termen atât de relativ şi fascinant totodată]. Sunt rea? Eh, poate doar puţin. Sau poate sunt doar REAlistă. Cine ştie..sau..cui îi pasă? Citeşti deja asta, deci să presupunem că îţi pasă! [:))] Btw, sunt fată, pentru că am zis "rea" mai devreme, dar cred că şi asta ştii deja!

Aşa, deci să continuăm. Unde rămăsesem? A, da, la capitolul fericire şi relaţii. Cu riscul de a părea un membru activ al grupului “Forever alone”, îmi permit să ridic întrebarea: de ce trebuie să legăm termenul de “fericire” cu cel de “relaţie”? Vă pot spune din proprie experienţă că se poate atinge acest apogeu al trăirii umane, fericirea, şi fără a fi într-o relaţie. Fericirea noastră chiar nu ar trebui să depindă de nimeni! Asta ţine doar de noi şi de modul cum percepem întreaga noastră existenţă. Sună aşa…filosofic…dar nu e.

Sunt sigură că şi voi aţi văzut relaţii de lungă durată în care cei doi sunt împreună şi acum doar DATORITĂ obişnuinţei. Nu ştiu dacă ar trebui să folosesc termenul de ‘datorita’, pentru că asta are o conotaţie pozitivă, cu sensul de merit. Cred că ar fi mai potrivită sintagma ‘din cauza’. Da, pentru că eu chiar consider obişnuinţa ca fiind un lucru foarte monoton care nu ar trebui să constituie factorul predominant în menţinerea unei relaţii. Într-o relaţie ‘pe bune’, ca să folosesc un limbaj academic, eu cred că ar trebui să existe mult mai multe lucruri, nu doar obişnuinţă. Ştiţi voi, acel respect, consideraţie, iubire, bla bla [bla-bla-ul ăsta nu este spus într-un sens batjocoritor, este sinonim cu etc.].

Relaţiile, prin natura lor sunt nişte “chestii” constructive, menite să te împlinească sufleteşte, nu? Eu parcă aşa ţin minte. Altfel care ar mai fi rostul unei relaţii? De ce să stai într-o relaţie în care eşti nefericit? Eu cred că s-a uitat definiţia de bază a unei relaţii. Relaţia este, acea “alianţă” care îţi oferă un anumit confort emoţional şi totodată stabilitate. Persoana cealaltă se presupune că te înţelege, ba chiar cică te şi completează. Ştiţi voi, asta mizând pe ideea de complementaritate între sexul feminin şi cel masculin şi a diferenţelor dintre acestea. Poate ar trebui dezbătut şi subiectul ăsta despre feminitate şi masculinitate, altfel decât într-o manieră sexistă şi discriminatorie. Tratat cu seriozitate şi puţină logică, lucrurile chiar se leagă, credeţi-mă. “Pentru că nu toţi bărbaţii este nişte porci, aşa cum nici toate femeile nu este nişte zâne”. Poate dacă am reuşi să ne cunoaştem mai bine, nu ar mai exista atâtea discuţii şi conflicte stupide.

În concluzie, nu poţi vedea decât ceea ce mintea ta este pregătită să înţeleagă. Ştiu că ceea ce tocmai am scris nu o să atingă pe toată lumea, dar măcar v-am stârnit interesul pentru portarile viitoare! [cel puţin asta îmi place mie să cred.]

Cum cucerești o ”prințesă” pe facebook

1: Îi dai like la toate pozele, inclusiv la postări de acum doi ani, că doar trebuie să știe că îți place de ea.

2: Dacă asta nu merge, scoți toate like-urile și i le mai dai încă o dată.

3: Intrii pe chat și îi spui ”buna pisy, ke faci?” urmat de ”crezi in dragoste la primul like? Sau iti mai dau cateva?”

4: Dacă nu îți răspunde la mesaj, nu e nici o problemă, face pe inabordabila. Trebuie să insiști, îi dai share la trei poze și îi postezi pe timeline o manea, arată-i ce ”jmek3r” ești tu!

5: Bravo! Ți-a dat like la poza de profil, te vrea la așternut!

6: Intrii pe chat și îi spui ”beyby, esty timida? ” și-i ceri numărul de telefon, ca să vadă cât de valabil ești!

7: O să te refuze. Nu te speria. Treaba merge ”mijto”. Mai vorbiți 2-3 zile și vă combinați.

8:  Felicitări, acum te are și la close friends.

9: Asta înseamnă că vede like-urile pe care le dai altor fete mai frumoase ca ea și se supără.

19: Postează un status trist la care comentează cu prietenele ei cât de rănită e de ceea ce ai făcut. Te face de câteva ori prost, porc și dobitoc.

11: O suni să-ți ceri scuze.

12: Te gândești că poate nu a auzit nici unul dintre cele 20 de apeluri din ultimele 30 de minute așa că îi lași un mesaj pe facebook. După cinci minute apare cu ”seen”, ești fericit. Dar nu durează prea mult pentru că te scoate de la prieteni și cel mai probabil printre manelele tale de pe timeline o să apară melodia ”toate-s la fel”.

Sursă foto:

Greseli in campaniile pe social media

Când se vorbeşte de social media, cei mai mulţi se gândesc la facebook, twitter, google+ şi cam atât.

Dar în lume există peste 200 de canale de social media, fapt ce face imposibil ca o persoană sau o companie să aibă cont şi să fie activ pe fiecare dintre ele. Cel mai bine este să fie folosite doar 3-4 canale de comunicare.

Cea mai mare greşeală pe care o fac cei care se ocupă de imaginea companiilor în social media este cea de a transmite acelaşi mesaj pe toate canalele de comunicare.

Pe fiecare canal de social media publicul aşteaptă alte lucruri, de exemplu pe twitter publicul aşteaptă mesaje cât mai scurte şi cât mai clare, iar pe pinterest aşteaptă poze, pur şi simplu nu poţi să îţi faci reclamă pe twitter prin poze şi pe pinterest prin text.

O altă mare greşeală este atunci când o companie alege să îşi ignore publicul, sau în cazul evenimentelor pe baza de invitaţie făcute publice, alegerea participanţilor nu este transparentă.

„What goes around, comes around”

Atunci când vorbim despre campanii de branding pe social media, cei care se ocupă de acestea nu trebuie să uite că fără public nu poate există un brand.

Ca un brand să se menţină, mesajele transmise trebuie să nu fie contradictorii, conținutul trebuie să fie unul de calitate și interacțiunea cu publicul să fie una dintre principalele preocupari ale celor care administrează paginile de social media.

Bucureşti Business Days 2013 - II

La conferinţele din a doua zi s-a discutat pe temele „flexibilitate şi adaptabilitate în vremuri schimbătoare” şi „atitudine şi performanţă în perioada de criză prelungită”.

Premiul pentru cel mai bun speaker i-a fost acordat lui Lorand Soares Szasz, premiu care în curând cred că va ajunge la Petruş Stuparu deoarece a reuşit ca din cele 8 minute alocate discursului sau să îi convingă pe moderatori să nu urce alături de el pe scenă şi să obţină din partea publicului 20 de minute, iar la finalul discursului toată sala s-a ridicat în picioare şi l-a aplaudat.

Am aflat şi câţiva din dintre factorii care îi diferenţiază pe oamenii de succes de ceilalţi. Se pare că între 80 şi 90% dintre oamenii de succes investesc într-o educaţie continuă, nu cred în destin, consideră că succesul nu este condiţionat de inteligenţă, iubesc să citească, au un to do list, fac sport de cel puţin 4 ori pe săptămână, iar în loc să asculte muzică atunci când  se îndreaptă spre locul de muncă  preferă audiobook-urile.

În cadrul workshopului de public speaking s-a vorbit despre tehnicile folosite de speakeri pentru a-şi controla emoţiile şi de a face un speech bun.

Atunci când vedem pe cineva care susţine un discurs atât de bun şi natural, tindem să credem că este foarte uşor. Ei bine, situaţia se schimbă atunci când ne aflăm noi în locul speakerului, dintr-o dată nu mai pare atât de uşor.

Un discurs trebuie să aibă o structură foarte bine definită în care să fie incluse: un mesaj clar, cuvinte puterince, imagini atrăgătoare, dar mai ales speakerul trebuie să „încheie vânzarea”.

Cel mai important lucru de reţinut este „cei din sala nu ştiu ce urmează să spui” aşa că în cazul în care nu-ţi aminteşti anumite părţi din discurs sau ai uitat să menţionezi anumite probleme, nu e nici o problemă, cei din sala nu vor află niciodată.

La finalul evenimentului au fost împărţite premiile de participare printre care s-au numărat şi tablete, excursii în Tenerife şi Kenya, dar şi cărţi, teste de personalitate şi de inteligenţă şi multe altele.

Bucureşti Business Days 2013 - I

Temele celor două conferinţe de dimineaţă au fost „viziunea şi anduranţa în vremuri turbulente” şi „leadership şi excelenţă, doi piloni ai progresului în contextul economic actual”

Deşi nu ne place să primim sfaturi şi adesea alegem să le ignorăm trebuie să recunoaştem că dacă nu am asculta sfaturile experţilor din când în când am fi făcut mult mai multe greşeli. Ideal ar fi să începem să urmăm sfaturile celor care au trecut deja prin multe dintre problemele cu care ne confruntăm şi noi şi să scăpăm de ideea de „lasă că greşesc şi eu o dată că să fiu sigur”

În cadrul conferinţelor de astăzi au fost şi discursuri care se adresau mai mult celor din domeniul IT, vorbindu-se despre serviciile de cloud, dar şi conferinţe în care speakerii pur şi simplu ne-au captat atenţia cu poveşti reale despre drumul pe care l-au avut de parcurs ca să ajungă acolo unde sunt astăzi.

Florin Câmpeanu nu vorbeşte despre experienţă proprie, dar ne prezintă 7 lecţii pe care trebuie să le învăţăm de la un gigant. În continuare voi vorbi despre câteva dintre acestea.

În primul rând trebuie să ştii unde vrei să ajungi, dacă nu ai nici o idee ce vrei să faci, nu vei şti ce drum să urmezi şi prin urmare te poţi trezi la mijlocul drumului că nu eşti unde voiai să fi.

Combinaţia dintre supleţea unei companii mici şi forţă unei companii mari întotdeauna va duce către succes.

Creşterea se face prin diversificare.

Dacă cel pe care-l angajezi să îţi conducă afacerea nu este un lider cu abilităţi de manager, fie riști ca un lider bun să ducă firma în faliment, fie riști ca un manager bun să nu fie urmat de către ceilalți.

Iar în ultimul rând fiecare companie trebuie să aibă o strategie clară cu privire la competitorii săi, cea mai uşoară metodă de a scăpa de competitori este de a-i cumpăra.

Toţi speakerii au avut discursuri foarte bune, dar inevitabil atunci când mai mult de opt persoane vorbesc pe aceeaşi tema, unele idei se repetă. Dar s-au repatat într-un mod bun pentru că fiecare a vorbit din punctul lui de vedere şi din experienţa sa proprie.

Dan Berteanu a avut, în opinia mea, cea mai impresionantă poveste personală. Ne-a povestit cum a ajuns de la încărcatul sticlelor de apă  în camion la Partner la ArchiveGlobal CEE.

Aş fi vrut să fac câte un scurt rezumat pentru fiecare discurs, dar din păcate textul ar fi fost mult prea lung. 

Voi scrie în continuare câteva dintre ideile şi citatele din discursurile de astăzi care m-au pus pe gânduri.

„It’s hard work, not rocket science” –Valentina Crişan

„Succesul vine din minte” – Silviu Hotăran

„Timpul este prea preţios pentru a fi irosit pe minciuni” - Adrian Florea

Leadership-ul înseamnă încredere, claritate şi consecvenţă măsurabilă – Alin Gherman

„Excelenţa face diferenţa” -Bogdan Comănescu

*Gigantul la care s-a referit Florin Câmpeanu este General Motors.